DOR DE EMINESCU

DOR DE EMINESCU 15.09.2017

De poți, combate-mi congruența dintre lumi
Hiperbolând fantasmice cuvinte
Cum  ”steaua care-a răsărit”,  ”era și nu-i”,
Așa atomizează-mă  în neputințe.

”TRECUT-AU ANII” mei frumoși, dintâi
Cum ”EPIGONII”  ”zideau din visuri basme”
”MAI AM UN SINGUR DOR”,rămâi
Și ”toamna glas să dea” iubirilor, fantasme.

”ÎNGER ȘI DEMON” poți să-mi fii,
Ori vreun luceafăr  ce-alunecă pe raze
”DE CÂTE ORI, IUBITO” o să vii
Rondeluri de roze o să-ți pun în vaze.

”DIN VALURILE VREMII”,
”CÂND ÎNSUȘI GLASUL” nu era
”De te-ndeamnă, de te cheama”
 Ori aievea poți visa,
”MORTUA EST” e ”FLOAREa ALBASTRĂ”,
 Însăși Universul meu,
Tu te-ai dus, eu sunt același:
Un copil de Dumnezeu.