Sunt la jumatatea drumului și încă învăț să-mi doresc. E
ciudat să spun asta când, normal ar fi să-mi doresc – punct. Ei bine, nu e atât
de simplu pe cât pare. De ce? Am o idee de un răspuns, însă până și formularea
lui ortografica mi se pare grea.
Nu înțeleg de ce (și poate îmi răspundeți voi) nu pot să-mi
doresc cu dezinvoltură lucruri?! Ce anume îmi blochează acest mecanism al
plăcerii; deoarece, nu-i așa, dorințele sunt plăceri viitoare, nu? Poate tocmai
teama de viitor și comoditatea
trecutului cu dorințele sale împlinite, mă mutilează emoțional. Ar mai fi ceva, totuși: îmi doresc să nu mi se împlinească dorințele. Din nou foarte ciudat! Ba
bine că nu. Emoția unei dorințe retrăită la infinit, e mai puternică decât
evenimentul final.
Spuneam în dimineața asta că mi-aș fi dorit să beau cafeaua împreună cu „Violeta”, dar nu s-a întâmplat asta. (poate nu mi-am dorit îndeajuns de mult) Am băut-o singur, în
mașină, cu toate că am fost sfătuit să mă gândesc la lucruri frumoase și nu la
ceașca cu cafea. Nu știu cum ar fi fost dacă aveam cu cine scoate doua vorbe cu
ochii pe jumătate închiși, însă, cu siguranță, imaginarea momentului și
numeroasele scenarii închipuite, în cele 40 de minute de condus , au fost cu
mult mai intense decât câteva sorbituri
dintr-o ceșcă aburindă și schimburi de replici acide.
M-am hotarat, așa cum am schimbat multe în ultimul timp, să deschid canalele dorințelor și instinctelor. Credeți-mă că este ca atunci când
miroși o floare de cireș înflorită. Descoperi în tine, cu surprindere, că mai
traiește o persoană.
Promit să nu-mi mai fie rușine să-mi doresc și voi spune
vocal, de fiecare dată, ce anume.
Cand spui "Emotia unei dorinte retraita la infinit, e mai puternica decat evenimentul final" e ca si cum ai luat fiecare litera si din sufletul meu. Si acum ma gandesc....de ce nu am zis eu asta? Da zic asta....dorintele sunt ca sa le doresti nu sa le ...ai. Mie cand mi se indeplineste o dorinta, imi fac repede alta pt ca mi-e frica.
RăspundețiȘtergerede ce anume ti-e frica anonimule?
RăspundețiȘtergereCand avem o dorinta noua, universul se schimba! Indiferent ce alegem sa facem, planul dupa care functioneaza universul, se pliaza dupa noi. Ca sa stim care ne este scopul, ar fi bine sa descoperim cine suntem. Eu cred ca libertatea este scopul suprem. Nu castigam ajungand la capat, ci gasind un joc nou in momentul in care cel vechi s-a sfarsit. E o libertate de alegere intre posibilitati care nu se termina niciodata. Evolutia se desfasoara in mai multe directii, nu in una singura..
RăspundețiȘtergereJocuri ! :)
Sa ne dorim inspiratie, zic! :)
Bullshit-uri, doamelor! Oamenii autentici, oamenii frumosi, oamenii vii, nu se tem sa-si puna dorinte, sa le implineasca si sa le traiasca. Restul e impostura si apetit pentru melodrama. Libertatea inseamna si sa alegi sa traiesti pana la capat ceeace merita trait pana la capat. Tocmai pentru ca intr-o lume cu posibilitati infinite, esista totusi intalniri irepetabile, deci de neinlocuit. Hedonismul este cel mai facil si superficial concept in care poti alege sa iti traiesti viata. Dar este la moda, da.
RăspundețiȘtergere