DESPRE Idilă de week-end

Ați cumpărat vreodată farfurii, tacâmuri și pahare doar ca să fie prima dată când mănanci din ele și astfel, să nu „poluezi”  cu nimic unicitatea momentului? Eu am facut-o.......am mâncat paste si am băut vin franțuzesc.

Ați luat vreodată prânzul într-un loc unic, burghez și interzis?  Eu am facut-o....... iarăși am mâncat paste și am băut vin rar.

V-ați pus vreodată întrebarea de ce violetele miros și sunt atât de frumoase ? Eu am facut-o ............și mi-am răspuns : „ Pentru că este rolul lor”.

Nu sunt hotărât dacă momentele frumose care, din păcate, sunt greu de atins și de trăit, aproape interzise, e bine să le savurezi sau să le ocolești? Fracțiunea de secundă cu care se întamplă este minunată, însă, eternitatea momentelor de după este urâtă, atât de urâtă încât îmi pun această întrebare.

Am o poveste frumoasă de amintit, dar atât. E frustrant că rămașițele poveștilor frumoase sunt urâte și aproape în antiteză. Cum se poate întâmpla asta?

Nu vorbesc despre un moment anume, ci despre unicitatea gândurilor frumose pe care le pierzi odată cu povestea; niciodată nu sunt la fel, nici măcar intensitatea trăirilor nu o poți compara dar, atunci când crezi că nimic nu se poate întampla mai frumos, din cușcă iese rațiunea care, cu spume la gură si parcă voind să se răzbune pentru îndrăzneala pe care ai avut-o de a trai intens,clandestin și visând,  te ia de mână și te târăște in realitate. Niciun duș nu este atât de rece si parcă, odată cu el, se duce pentru totdeauna și parfumul de violete care ți-a amorțit simțurile și atunci când nu era prezent; doar prin memorarea lui. O fi greu să-l uiți? Nici măcar n-am chef să caut un răspuns, am un aliat: timpul.

Am încercat într-un week-end să depașesc barierele autoimpuse și să dăruiesc flori cuiva. Greșeala mea, au rămas scufundate într-o vază verde, probabil că deja hrănesc alte flori  prin moartea lor. Tot atunci, dacă memoria nu mă inșeală, am dăruit o parte din mine printr-un sărut.....nu cred că s-a materializat nascând un  sentiment.

La ce bun să ai in frigider branză Camembert, dacă expira neîncepută? La ce bun să faci lumânări parfumate, dacă nu le dai foc niciodată? De ce să cumperi uleiuri aromatice, dacă faci doar duș? De ce să adormi gândindu-te la viitor, dacă oricum nu contează? Și uite așa, „gemenii”  din mine se înțeleg de minune când nu intervine nimeni intre ei. Când nu crezi că se poate întampla ceva frumos, când nu mai crezi nici măcar în promisiunile tale ca fiind realizabile, atunci devii ce am devenit eu: o puma ar spune cineva, o vulpe aș spune eu.

Vreau să vină toamna și să-mi usuce florile din geam, nu le pot omorî eu.