DE CE mințim când vrem să spunem adevărul?

               Minciuna este un scop în sine, are sinergie, vibrație, formă și nuanțe , poate fi un sinonim (atunci când o asociem cu scopul) sau un omonim (atunci când o asociem cu rezultatul), de asemenea, poate fi frumoasă (atunci când aduce beneficii personale sau comune) sau urâtă (atunci când este descoperită, chiar dacă scopul a fost unul frumos), poate fi metaforă sau jignire. În fine, o pleiadă de definiții într-un singur cuvând, chiar ea devenind acțiuni distincte în situații diferite.....e verb și face parte integrantă din noi. (lat. Menti ~ onis)

Mințim probabil din toate motivele inventate si neinventate încă, dar o facem in special atunci când depășim zona noastră de confort sau a celui pe care-l mințim (plus multe altele pe care le-am învățat la școală și nu este cazul să le dezvolt într-un spațiu atât de limitat). Aș putea să trec cu vederea această problemă de moralitate, însă, nu voi înțelege niciodată de ce, atunci când vrem să spunem adevărul, cu toate argumentele pro, mințim?

Am fost mințit și am mințit mulți ani până când mi-am spus STOP, era prea mult și prea greu să lupt (DA, să lupt) cu mine.  Se întâmpla, prin minciună, chiar dacă aceasta îmi aducea beneficii (imediate sau ulterioare) , să încep să devin altul.....un om pe care nu-l cunoșteam, acel om care este doar vocal, nu cel care sălășuiește în mintea mea : ego-ul. Găseam, desigur,multe argumente și scopuri pentru a minți, o fac și acum, dar pentru alții și așa înteleg, de fapt, de ce se ascunde adevarul?

Revin la titlu și dezaprob in totalitate minciuna ca derogare de la  A FI.

-           nu poți să-ți faci acest lucru ție,

-           nu poți să aduci elogii minciunii folosind-o în detrimentul tău,

-           nu poți atinge iluzii crezând că prin minciună le materializezi,

-           nu-ți poți conduce voit și greșit gândurile către o cale strâmbă,

-          nu merită mincina să înlocuiască un prieten.  

               Am scapat de această meteahnă făcând exerciții grele. Mai rău este că acest proces se face cu tine însuți, cu acea entitate care nu te judecă aproape niciodată, cu propria-ți conștiință  pe care, de fapt, nu o asculți decât atunci când este prea târziu, însă, din momentul  în care mi-am spus că nu voi mai minți atunci când vreau să spun adevarul, în afara faptului că mi s-au  ”cernut  prietenii”, (- să nu fiți prea amuzați),  m-am văzut mai frumos în oglindă.

Eu cred că minciuna te face  urât si urât.