Și dorințele mor precum florile toamna

Dacă aș deține puterea supremă, aș da o lege ca toate dorințele să se împlineasca oricui. Chiar și cele urâte pentru că ar fi anulate imediat de cele frumoase.            Există o diferență imensă între dorințe și voința de a face ca ele să se împlinească. Când îți dorești ceva și nu faci nimic să se întâmple, comiți un sacrilegiu, e ca și cum ai  ”furat”  posibilitatea cuiva de a realiza acel lucru și l-ai irosit într-o vanitate de-a dreptul imorală....criminală....și ai ucis în eter vibrația cu care a fost lansată dorința.
            Mi-am dorit să-mi moară florile din geam odată cu toamna ce a venit, dar se încăpătânează să nu o facă, chiar au înflorit și asta înseamnă că dorința mea încă nu are contextul necesar și nici substanța de a se împlini. Echilibrul cu care sunt înzestrate dorințele nu ni-l alegem noi, se întâmplă să se fi născut înainte de a fi fost enunțată dorința, era acolo, aștepta doar să ia forma  prestabilită. De aceea nu voi renunța încă la dorința mea până ce ea nu va muri , ucisă de cineva care nu a facut nimic ca ea să se împlinească.