Cuvinte regasite - "Scrisoare de dragoste" care nu a fost expediata niciodata sau "Ultima scrisoare de dragoste"

26.05.1999

                Nu-mi vine sa cred prin cate am trecut si ma intreb totodata daca este o eroare de comportament  sau pur si simplu de vina este periaoda in care trebuiau puse bazele unei condite adecvate cu cerintele acestei generatii , care, din pacate, s-a  materializat intr-o descrestere continua a puterii de perceptie  a tot ceea ce tine si reprezinta stabilimentul psihic al unui individ in incercarea sa de a depasi stadiul de adolescent. Motivele sunt, insa, cele mai imprtante pentru mine. Caut raspunsuri la esecurile repetate cand, normal ar fi fost ca, acea perioada sa fie primul apogeu al cunosterii de sine.

                M-am ratacit in incertitudini si non-adevaruri sperand totusi ca maine va fi ziua in care intrebarile isi vor gasi raspunsurile , nu pe jumatate, asa cum le am acum, ci total valabile . Am tot dat vina pe mine, pe delasarea aparent caracteristica eu-lui meu , dar toate cauzele m-au condus spre un adevar care nu as fi vrut sa existe. Nu doresc sa-l etalez deoarece suna aberant pentru urechile majoritatii si ocolesc chiar si eu sa-l rostesc cu voce tare, de teama sa nu-mi para negativism. Totusi, cineva si conjucturile au fost partasi la inceputul acestui declin. Totul a inceput de la dorinta mea de a-mi arata altruismul, facand pe cineva fericit. Nu este nevoie sa-mi atragi atentia, greseala pe care am comis-o nu a asteptat decat trei ani si a inceput sa-si puna amprenta pe un comporatment de-a dreptul infantil din partea celei pe care, dintr-o dorinta pur sincera, incercam sa o fac fericita. Imi asum raspunderea pentru eroarea de calcul, dar lucrul pe care nu-l inteleg este ca, formula folosita de mine, prinde de minune, chiar intr-o forma simplista, , la persoanele, le-as numi eu, cu mult mai inteligente decat la , daca imi este permis, intruchiparea egoismului D......-scian. Imi cer scuze ca folosesc un nume pentru a cataloga o forma de exprimare a comporatmentului  deja cunoscuta si studiata, dar am motive intemeiate sa cred ca, acest fel de egiosm, este o latura aparte (concretizata prin persoanele pe care le cunosc) fata de tot ceea ce am vazut si cunoscut in 24 de ani. Ca o reprezentare sumara as numi-o : placerea diabolica de a cere si astepta beneficii morale, fara ca macar sa se gandeasca ca este necesar , daca nu obligatoriu, sa demonstreze o cat de mica buna-vointa in a-si arata dorinta de a face bine , caracterizata fiind prin scopul urmarit, mai mult sau mai putin, in sine.

                 E de-a dreptul fascinant si o spun fara a brava, sa-ti   „ calesti”  comportamentul intr-un labirint al penibilului, construit si imbunatatit intr-o forma machiavellica de insusi individul care, fara cunostinta sa, ii cladisem un cult al personalitatii bazat, insa, pe principii logice si verificate anterior intr-o studiere minutioasa si inedita, pentru a face fata acestui eveniment. In acest caz, singura acuza adusa altcuiva, in afara persoanei mele, reprezinta faptul ca nu a fost atat de perceptiva in a „vizionariza” , incat sa remarce, la o simpla analiza matura a situatiei ca, rezultatele, cautate undeva in viitor, aduc beneficii enorme de ambele parti. Spun beneficii fara a ma feresc de acest cuvant, deoarece a fost necesar sa mi se aduca la cunostinta  ca ele, beneficiile, sunt scopul urmarit in viata ei si nici pe departe pozitivismul, luat ca forma generala de exprimare a sentimentelor si scopurilor comune ce leaga doi oameni.

                Nu am incercat decat o singura data in viata sa fiu erou (si atunci riscandu-mi pretioasa liberate), acest lucru fiindu-mi de ajuns, deci, nici acum nu ma folosesc de imprejurari sau false altruisme pentru a eclipsa scopul acestor cuvinte. Nu fac bilanturi, nici macar analize asupra nerecunostintei cu care am fost servit ca multumire la renuntarile mele pentru ca nu mi s-a cerut acest lucru, insa, aici ia nastere intrebarea: nu avea nevoie din partea mea de altruism, prin care, de altfel, imi demonstram dragostea ce o construisem cu atata respect, sau ii lipsea din vocabular acest cuvant si a fost placut surprinsa sa constientizeze pe parcurs  ce reprezinta aceasta stare, dar absolut ofuscata cand a trebuit sa raspunda cu aceleasi caracteristici? In ambele cazuri raspunsurile sunt sigur ca ma dezavantajeaza si este peste puterea mea de intelegere cum am putut sa persist in prostie, acordand increderea mea pe care, beneficiarii ei, se pot numara pe degetele de la o mana?!

                Mi s-a permis totusi  „luxul”  de a-mi face cunoscut faptul ca, nu mai sunt compatibil cu anumite cerinte, mai degraba subiective decat obiective si am fost acuzat – tot eu-  de individualism si idealism. Este chiar ilar sa constat o oarecare inteligenta cand acest lucru se contrazice flagrant cu ideile preconcepute. Pacat ca nu se poate corela , in cazul dat, inteligenta masurata in coeficienti, cu aspectul exterior .

                Intotdeauna a existat o incompatibiltate de ordin raportativ intre frumusete si inteligenta. Nu-ti spun ceva nou, dar este aproape total valabil verificat in nuantarile ce se impun , in general,  ca nu poti particulariza o concluzie dupa un singur subiect. Acest lucru nu  insemana, insa,  ca nu poti face exceptii de la regula , fie ea chiar si relativa.

                Nu jignesc cu absolut nimic cand afirm aceste lucruri, ba chiar pana si tu stii ca esti limitata in anumite privinte , ci mai degraba iti particularizez (lucru pe care nu mi-l poate interzice nimeni) caracteristicele definitorii naturii tale.

                Repet spunandu-ti ca, nu incerc sa impresionez cu  „realismul”  (?!)  meu si nu improvizez cu nimc, vreau doar sa repar imaginea (cu toate ca nu simt prea mult nevoia)  pe care mi-am facut-o iubind. E mare lucru sa fii sincera, sau mai bine spus obiectiva si impartiala cu tine si sa analizezi, pe cat de mult posibil, situatia in care un om te iubeste, cum trebuie sa-i raspunzi la sentimente. Legatura se face intre inimi, nicidecum intre personalitati sau false realisme; intr-o incercare nereusita de a-i demonstra celuilalt de cata maturitate dispui in acel moment al vietii. Dupa cate m-ai lasat sa inteleg, aceasta punte nu o vei trece niciodata. Nu ca ai fi atat de meschina, cu toate ca e o idee, ci egoismul acela de care vorbeam, nu te lasa;  simtul proprietatii la tine are cel putin o manifestare ciudata, in sensul ca ti se pare ca odata ce iubesti esti nevoita sa cedezi celuilalt o parte din tine pe care oricum nu o poti folosi decat dubland energia, insa, preferi sa o faci artificial, cauzand astfe X motive de dedublare a personalitatii.

                N-am crezut vreodata ca voi ajunge sa-ti reprosez aceste cuvinte, am considerat ca defectele sunt normalitati si fac parte integranta din viata fiecarui om, iar eu  m-am gasit sa ma indragostesc tocmai de omul care detine cele mai multe hibe acolo unde ma doare pe mine cel mai mult. Sincer sa fiu, prea putin m-au interesat golurile de alta natura, privite ca defecte ce ar putea ataca integritatea mea morala – mea culpa-  si probabil de aici au pornit acuzele cu privire la nepasare, insa, n-am avut de cine sa ma fac inteles ca tocmai ignorand acele lipsuri, umpleam goluri pe care tu nu sperai sa le mai cicatrizezi.

                Cu toata nepasarea fata de situatie, acum, am totusi o problema care ma framanta. Nici macar nu o pot defini atat de coerent incat sa surprinda toate detaliile care se ramifica de aici. Sper sa nu ma insel, iar daca nu o fac, este pur si simplu nesemnificativ pentru mine in a schimba cu ceva credibilitatea pe care ai reusit sa o imprastii cu doar cateva vorbe. Inainte de a pune intrebarea catre nimeni,  tin sa stii ca certitudinea convingerilor mele este bine inradacinata, iar parerile ce izvorasc de aici, nu cred ca ti-ar placea sa le citesti. Oricum, daca tot veni vorba, probabil ca simteam si acum acelasi lucru pentru tine daca nu...................... ..............................................................................................................................................................

Asta a pus capac la toate , de fapt ti-ai aratat singura de ce esti in stare ( si nu mai intervin aici cu amanunte ce tin de intimitate sau sentimente)  Subiectivismul din tine, ambalat foarte fragil, a reusit sa atarne balanta. Sper, din motive pur amicale, sa-ti fi dat seama de greseala. ..................................................................

............................................................................................................................................................

Probabil ca am intrecut masura , dar asta numai in cuvinte, fapta ramane acolo, ca o pata pe o camasa alba .................................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Oricum, involuntar, m-ai ajutat in a te dispretui.