E timpul pentru vorbe - MATEMATICA
Asa cum spuneam, printre altele,
suntem si MATEMATICA pentru ca ne calculam timpul.
Nu ma refer la ceasul din perete sau la cel pe care, cu atata eleganta sau „chiciosenie”,
il purtam la mana, ci, la calculul timpului pana la sfarsit. Totul din jurul
nostru are un inceput si un sfarsit. Daca nu ar fi aceste doua necunoscute in
ecuatie, nu am mai avea nevoie de timp. Ne nastem la ora cutare, respiram dupa
X secunde, facem un an de viata dupa o rotatie completa a pamantului in jurul
soarelui sau mai exact dupa 365 de zile, X minute si Y secunde. Daca nu ar fi „timpul” am spune doar: „ m-am nascut” sau „traiesc” , fara sa ma gandesc ca odata
ce exist, trebuie sa-mi calculez atatia si atatia timpi. Ma jos aveti o
explicatie a imperfectiunii in calculul timpului asa cum il percepem noi.[¹][²]
Eu
cred ca, mai degraba, ocupam un spatiu decat un timp.Spatiul il poti masura,
dar si aici nu ai un punct de reper general valabil, insa, cu siguranta
inlocuiesti un „gol” , disloci ceva care unde se duce? Se comprima? Pana la ce
moment? Dupa cum vedeti, niciuna din intrebarile de mai sus nu s-a raportat la
timp sau la o unitate de masura si credeti-ma ca mai puteam formula inca vreo
cateva zeci de intrebari pe tema asta.
Dar
sa revenim la MATEMATICA.
-
L.E.J. Brower
spunea : „ Matematica este, nici mai mult, nici mai putin, decat partea exacta a
gandirii noastre” Noi suntem imperfecti prin definitie, suntem creati
subiectiv; traim si gandim in promiscuitatea acestui subiectivism
-
Jeremy
Gray spunea: „ Matematica nu este
doar o culegere de fapte sau rezultate; este de asemenea un set de
proceduri pentru izolarea problemelor sau pentru rezolvarea lor, un set de
prezumtii si deductii admisibile, un mod de gandire despre lucruri”
-
Gheorghe
Titeica spunea: „ Matematica este un
mod de exprimare a legilor naturale, este cel mai simplu si mai potrivit chip
de a infatisa o lege generala sau curgerea unui fenomen, este cea mai perfecta
limba in care se poate povesti un fenomen natural „
Departe de mine gandul de a contrazice pana si un singur
cuvant din ceea ce au spus acesti mari oameni, dar daca, á priori, intersectezi
cele trei definitii (exemplele sunt nenumarate), vei observa ca , partea exacta a gandirii noastre,
prezumtiile deductibile si admisibile, o lege naturala, sunt perfect in
antiteza, de acea, pentru mine, timpul a devenit doar un subiect si nu un
obiect. L-am oprit acum vreo 13 ani si spre placuta mea surpriza, am avut numai
beneficii. Pentru mine , cel putin la nivel perceptiv, nu exita „nu am timp”,
„nu pot in termenul asta”, „e prea tarziu pentru acest lucru” etc, de aceea,
fara a avea pretentia de sfatuitor, va sugerez macar sa incercati. Si ca sa
termin mai repede decat mi-as fi dorit si cu mai putine cuvinte decat s-ar fi
cerut despre acest subiect, va spun ca „ rabdarea este o virtute”.
[¹] În prezent, datorită preciziei ridicate cu
care se poate măsura timpul (cu ajutorul ceasurilor
atomice), se poate pune în evidență
variația duratei zilei solare medii. Ca urmare, ziua solară medie nu mai poate
fi utilizată ca unitate de măsură. Ca urmare, ziua ca unitate de măsură pentru
timp este definită ca 86400 secunde, cu definiția secundei pe baza proprietăților atomului de cesiu.
Din cauză
că mișcarea de rotațe a Terrei se încetinește gradat, zilele se prelungesc. Acesta este motivul pentru care
periodic se introduce câte o secundă suplimentară. Prima secundă suplimentară a fost
introdusă la data de 30 iunie 1962, iar cea mai recentă a fost inclusă pe 31
decembrie 2008. Următoarea va fi
introdusă la 30 iunie 2012.
[²]Incepand cu anul 1967, o secunda este definita ca fiind durata
a "9.192.631.770 de tranzitii energetice ale atomului de cesium",
scrie Scientific American.
Pentru a mentine o concordanta intre timpul atomic si cel
astronomic, ocazional se aduga asa numitele "secunde in plus".
Astfel, nu toate minutele au 60 de secunde. De opt ori intr-un deceniu, un
minut are de fapt 61 de secunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu