M-am săturat să pierd cuvintele, să le gândesc și să le
arunc în eter ca și cum nu ar conta. Unele au fost atât de frumoase, încat mi
s-au întipărit în memorie ca o amintire trăita, ca o femeie care m-a iubit,
altele l-am încuiat pentru că nu mi-au plăcut, dar nu le-am aruncat pentru că au fost ale mele și merit să le „vad” doar pentru simplul fapt că le-am
gândit....de altele îmi este rușine.
Cochetez
de mult cu ideea de a scrie, nu am mai facut-o de 15 ani, nu am avut o
motivație, ceva suficient și necesar să mă țină câteva minute în fața tastaturii
fără să conștientizez prezentul. Da, doar așa pot scrie: rupându-mă de
realitate, plutind deasupra mea și conectându-mă la suflet.
De ce
MATEMATICĂ, FIZICĂ, CHIMIE, FILOSOFIE? , pentru
că asta sunt(em)
- - Matematică : ne calculam timpul
- - Fizică: ne supunem ei
- - Chimie: murim
- - Filosofie: le putem contrazice pe celelalte trei
Trăiesc într-un echilibru specific, probabil, doar vârstei și experienței, dar ce aș fi fără el? Și uite așa m-am hotărât să nu-mi mai pierd cuvintele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu