Am observat in ultimii ani ca a
devenit o moda sa nu mai fii in trend, adica e cool sa negi locuri, evenimente,
stari etc, doar pentru ca vrei sa iesi din tipar. Nu e un lucru rau sa fii
altfel, e chiar de preferat in multitudinea de plagiate, insa, atunci cand o
faci doar pentru ca dă bine, devine jignitor.
Inteleg pe jumatate sa nu importam sarbatori, vezi aici Sf. Valentin, dar
ne bucuram cand americanii il venereaza pe Dracula de Halloween, mai inteleg ca
vrem sa vedem “Nisipurile de Aur” din Bulgaria, dar nici macar nu stim unde
este Voronetul in Romania si de asemenea, accept ca Facebook –ul distruge
imaginatia si interactiunea, dar il folosim aproape dependent; insa, nu am sa inteleg niciodata negarea Craciunului
de crestin-ortodocsii romani. Eu personal sunt agnostic [¹] si cu toatea astea
cred in sarbatoare la un nivel mult mai subtil. Este ocazia perfecta pentru
apropierea de semeni, este motivul pertinent (inventat sau nu) pentru care
putem ierta, este conceptul prin care
putem naste inceputuri si nu in ultimul rand nasterea lui Isus, cel care a
tinut lumea civilizata, asa cum o descrie istoria, timp de 2000 de ani. De ce
ne mai sarbatorim onomasticile daca nu-l putem sarbatori si pe Isus? Raspunsul imi
vine in minte ca o injuratura: pentru ca vrem sa atragem atentia asupra noastra,
a celor din universul nostru limitat, atunci cand nu mai putem prin alte metode
sau le-am epuizat pe cele logice.
“Vrem nu vrem, Craciunul se
intampla” iar asta ma duce cu gandul la ocazii pe care le putem pierde. As vrea
ca de Craciunul urmator sa pot ciocni cu tata un pahar cu vin pentru ca
ocaziile trecute le-am pierdut iremediabil; as fi vrut ca de Craciunul asta sa-mi pot suna
prietenii dragi si sa le spun cat tin la ei, dar ocaziile au trecut pierdute pe
langa mine si as mai vrea ca de fiecare Craciun sa uit de existenta mea si sa
incep una noua.
Si uite de aceea , in fiecare an, cred cu mai multa tarie in Craciun.
Si uite de aceea , in fiecare an, cred cu mai multa tarie in Craciun.
Am rezonat profund cu gandurile scrise aici si am amanat un comentariu, pana mi s-a clarificat.
RăspundețiȘtergereS-a intamplat ca de acest Craciun sa am o problema medicala care..aproape m-a daramat emotional.
Cred in Isus si pentru mine, Isus=iubire=suflet=lumina.
Eram singura in salon, intr-un moment angoasant, cu frica si durere si furie si...in acel moment, iubirea mi-a vorbit.Mi-a spus ca este peste tot, este TOTUL, este...ca aerul.Si era aer in salon, pe care eu il respiram dar mi-a spus:" tu respiri, dar spatiul asta e inchis iar tu nu cunosti decat o parte din Mine, iar eu sunt Totul!"
Am deschis si geamul si usile si curentul creat a facut sa zboare totul prin salon...Eu voiam sa-mi pastrez starile, amintirile, senzatile obtinute cu efort, dar toate au disparut in acele secunde..Parca acum lumina venea din interiorul meu iar mintea mea s-a linistit, nu mai aveam decat tacere inauntru.
"Fii linistit si ma vei cunoaste" spune Dumnezeu. Nu stiu daca asta am cunoscut, dar experienra a fost unica, ireala, dar eu ma simteam mai reala decat oricand.
Nu spun ca viata mea este roz si lina de atunci, dar parca exteriorul, lumea din afara, nu se mai inghesuie in mine ca pana atunci.
Mi-am ales chiar si un alt nume in zilele de dupa, ca sa las in urma povestea cu durere si suferinta, sa accept ca sunt altcineva, care tocmai a renascut...si voi renaste in fiecare zi de acum incolo..
Pentru semnificatii subtile ale Craciunului si pentru renasteri! :)